Informații despre dizabilități

Pasul „Construirea fundației” în abordarea educațională

Relevant pentru diferite tipuri de handicap

 

Partea 1: Dizabilități vizuale

Descrierea pas cu pas a activității

Pentru a înțelege ce sunt deficiențele de vedere, trebuie să știm ce abilități au ochii noștri. Și sunt organe uimitoare care pot face multe, de exemplu,

• se concentreze
• mișcare
• vezi ce este in fata sau in lateral
• a vedea clar
• lucrăm împreună astfel încât să vedem tridimensional
• vezi culori
• răspunde atât la contrast, cât și la lumină și întuneric
• lucrează împreună cu creierul, astfel încât să înțelegem ceea ce vedem

Acesta din urmă este deosebit de important, deoarece modul în care oamenii vor percepe un obiect depinde nu numai de ceea ce trece prin fața ochilor lor, ci și de modul în care creierul interpretează ceea ce este văzut.

Distingem opt condiții vizuale, dintre care majoritatea sunt asociate și cu diverse dizabilități. În tabelul de mai jos ne putem familiariza cu ele:

 

vedere normală	Fără probleme. imagine clară, mișcare liberă și detalii vizibile chiar și de la distanță.	Nu există daune Miopie sau hipermetropie corectate cu ochelari
viziune de tunel	Vedere centrală bună, fără vedere periferică (laterală) – trebuie să căutați pentru a detecta ținta și pentru a avea mișcare în mediu.	Retinită pigmentară Glaucom
Vedere periferică	Vedere periferică (laterală) bună, dar fără vedere centrală – trebuie să poziționați ținta în zona vizibilă.	Probleme cu macula (de exemplu, degenerescenta maculara) boala Stargard
Vedere spartă (pete/plasturi)	Câmp vizual perturbat, cu elemente lipsă – trebuie să poziționați ținta într-o parte clară a câmpului vizual.	Retinopatie diabetică Atrofie optică
Vedere neclara	Imagine încețoșată din cauza mișcărilor rapide ale ochilor (laterale / sus și în jos / rotire) – nevoie de timp pentru focalizare.	Nistagmus
Acuitate vizuală redusă din cauza contrastului/luminii slabe	Dificultăți în recunoașterea detaliilor și a țintelor la distanță – necesită mai mult timp și mai multă lumină.	Cataractă
Acuitate vizuală redusă din cauza iluminării excesive	Dificultăți în recunoașterea detaliilor – poate avea nevoie de jaluzele, perdele, ochelari colorați, capacitatea de a sta cu spatele la sursa de lumină.	Fotofobie Albinism

Datorită condițiilor enumerate mai sus, persoanele cu deficiențe de vedere pot întâmpina dificultăți în diferite situații. Să aruncăm o privire la unele dintre ele:

1. Care ar putea fi dificultățile când o persoană cu deficiențe de vedere face parte dintr-un grup de lucru:

• Să știi cine face parte din grup și cine stă unde.
• Pentru a înțelege dacă cineva părăsește sau se alătură grupului.
• Pentru a ști când este rândul lui/ei să se alăture unei conversații sau activități.
• Are nevoie de mai mult timp pentru a se familiariza cu orice materiale vizuale (de exemplu, hărțile din imagine).

2. Care ar putea fi dificultățile când o persoană cu deficiențe de vedere trebuie să urmărească un obiect în mișcare (în exemplul nostru se uită la un meci de fotbal):

• Urmărirea unui obiect care se mișcă rapid (de exemplu, o minge).
• Aruncarea, prinderea și coordonarea unui obiect care se mișcă rapid.
• Traversarea unui drum cu vehicule care trec.
• Percepția profunzimii în unele tipuri de deficiențe de vedere.

3. Care ar putea fi dificultățile când o persoană cu deficiențe de vedere se află în clasă:

• A face parte dintr-un grup mare.
• Pentru a ști când cineva vorbește în mod specific cu el/ea.
• Lumina care intră prin fereastră – pot fi necesare perdele/jaluzele pentru a limita lumina.
• Abilitatea de a urmări activitatea care are loc în fața camerei.
• Percepția informațiilor de pe tabla neagră/albă/inteligentă sau proiectată.

4. Care ar putea fi dificultățile când o persoană cu deficiențe de vedere trebuie să se uite la detalii (în acest caz, o partitură):

• Găsirea unor informații specifice pe o bucată de hârtie – va dura mai mult și poate fi necesară mărirea imaginii
• Confuzia de detalii – de exemplu, marcaje cu creion și cantitatea de informații de pe foaie
• Contrast slab între notele tipărite și culoarea hârtiei
• Concentrarea asupra detaliilor pentru perioade mai lungi poate fi obositoare și, în unele cazuri, dureroasă (care provoacă dureri de cap).

5. Care ar putea fi dificultățile când o persoană cu deficiențe de vedere se uită la cineva (fața cuiva):

• Recunoașterea prietenilor.
• Vederea și înțelegerea expresiilor faciale.
• Vederea și interpretarea limbajului corpului.

6. Care ar putea fi dificultățile când o persoană cu deficiențe de vedere trebuie să vadă/verifica ceea ce a scris (în acest caz o scrisoare):

• Rămâneți la o linie dreaptă în scris.
• Abilitatea de a scrie rapid, astfel încât să nu existe întârziere în urma celorlalți.
• Incapacitatea de a citi ceea ce este scris.
• Găsirea locului în care ceva deja scris trebuie adăugat sau corectat.
• Schimbarea focalizării de la îndepărtat (la tablă) la aproape (hârtia pe care scriem).
• Concentrarea pe scriere și ascultare în același timp.

Partea 2: Dizabilități intelectuale

Dizabilitățile intelectuale implică probleme cu abilitățile mentale generale care afectează funcționarea unui individ în două domenii:

• Intelectual (învățare, rezolvare de probleme, judecată).
• Activități din viața de zi cu zi, cum ar fi comunicarea și viața independentă.

Aceste deficite încep la începutul perioadei de dezvoltare, cu dizabilitățile intelectuale care afectează aproximativ 1% din populație. Atunci când diagnostichează o dizabilitate intelectuală, experții iau în considerare domenii precum „conceptual” – dezvoltarea limbajului, citirea și scrierea, abilități de matematică, cunoștințe, logică și raționament, „social” – empatie, abilități de comunicare, respectarea regulilor, crearea și păstrarea prietenilor, și „practic” – independența vieții de zi cu zi în domenii precum îngrijirea personală, responsabilitățile școlare/postul, gestionarea banilor, timpul liber etc.

Dizabilitățile intelectuale sunt identificate ca fiind ușoare (85% din toate persoanele cu astfel de dizabilități), moderate sau severe.

Dificultățile cu care s-ar putea confrunta tinerii cu dizabilități intelectuale pot include:

• au probleme cu vorbirea
• le este greu să-și amintească lucrurile (lipsa memoriei pe termen scurt este un semn frecvent, cazurile care variază de la ușoare la severe)
• au dificultăți în înțelegerea și respectarea regulilor sociale, așa că uneori demonstrează un comportament inacceptabil din punct de vedere social
• au probleme în a vedea rezultatele acțiunilor lor
• au probleme în rezolvarea problemelor

 

Câteva sfaturi atunci când lucrați cu tineri cu dizabilități intelectuale.

Sfatul 1: Deoarece astfel de tineri au frecvent dificultăți în comunicarea verbală, nu vă bazați pe asta, ci mai degrabă caută comportamente și se abțin de la a lega imediat comportamentul lor de moment cu starea lor. S-ar putea să treacă printr-o anumită traumă sau să treacă printr-o perioadă de dificultate sau suferință excepțională. Există indivizi care, atunci când se simt nesiguri din punct de vedere emoțional, au dorința de a prelua controlul asupra a ceva din mediul lor fizic și, bazandu-se pe faptul că vorbesc despre asta, nu ar duce la nici un succes.

Sfatul 2: Fii flexibil în comunicarea cu tinerii cu dizabilități intelectuale, permițându-le să preia conducerea cât de des consideră de cuviință, pentru a simți un sentiment de autonomie. Folosind ascultarea, onorarea și validarea acestora îi ajută să iasă dintr-o eventuală stare de apărare mută și să treacă spre progres.

Sfatul 3: Fiți atenți la probabilitatea mare de apariție concomitentă a unor probleme de sănătate mintală, cum ar fi ADHD, tulburări depresive sau de anxietate. Acest lucru ar necesita variarea suportului oferit pentru a satisface nevoile unice ale tinerilor cu care lucrăm, fără a le sacrifica autonomia și împuternicirea în acest proces.

 

Partea 3: Dizabilități fizice (locomotorii).

Dizabilitățile fizice reprezintă condiții substanțiale și de lungă durată, care afectează o parte a corpului unei persoane într-un fel, care afectează și limitează funcționarea fizică, mobilitatea, rezistența sau dexteritatea acesteia. Această pierdere a capacității fizice duce la o capacitate sau o incapacitate redusă a persoanei de a efectua diverse mișcări ale corpului, precum și de a-și controla mușchii, făcând îndeplinirea independentă a sarcinilor specifice mai dificilă.

Dizabilitățile fizice pot fi congenitale sau pot fi dobândite mai târziu în viață, din cauza unui accident, a unei răni, a unei infecții, a unei boli sau a unei afecțiuni medicale, cum ar fi un accident vascular cerebral sau demența.

Exemple de dizabilitate fizică includ paralizia cerebrală, sindromul de tunel carpian, amputațiile, leziunile măduvei spinării și altele.

Dizabilitățile fizice sunt clasificate în grupuri, principalele fiind dizabilitățile musculo-scheletice care afectează articulațiile, oasele și mușchii și includ pierderea sau deformarea șchiopătării și/sau slăbiciune musculară (printre aceste exemple comune se numără durerile de spate și gât, osteoartrita, fracturile asociate cu fragilitatea osoasă). și afecțiuni inflamatorii cum ar fi artrita reumatoidă), dizabilități neuromusculo-scheletale, care reprezintă incapacitatea de a mișca părțile afectate ale corpului din cauza bolilor, degenerării sau tulburărilor sistemului nervos (dintre cele care căde paralizie cerebrală, spina bifida, accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării, leziuni la cap și poliomielită).

 

Câteva sfaturi despre cum să sprijiniți tinerii cu dizabilități fizice

Sfat: Nu presupuneți că persoana are nevoie de ajutor. Întreabă întotdeauna înainte de a oferi așa ceva. Acest sfat este valabil pentru toate tipurile de dizabilități. Este în regulă ca oferta de ajutor să fie refuzată și acest lucru nu ar trebui să fie considerat lipsit de respect.

Sfat: Nu grăbiți oamenii cu deficiențe de vorbire să vorbească repede și nu încercați să vă imaginați ce încearcă ei să vă spună de fapt. Oferă-le timpul suplimentar de care au nevoie și fii respectuos.

Sfat: Nu vă cerne cuvintele și comunicați natural cu persoana cu dizabilități. Vorbește așa cum ai face cu oricine altcineva, nu patronându-i sau adresându-te ca și cum ar fi mai tineri decât vârsta lor reală. În același timp, nu folosiți un limbaj rău atunci când vă referiți la dizabilități, cum ar fi infirmi, handicapuri și în scaunul cu rotile.

Sfat: verificați dacă este bine să puneți mai întâi întrebări personale. Multe persoane cu dizabilități le-ar plăcea să împărtășească și să explice condițiile lor, dar alții ar putea să nu dorească fie în general, fie din cauza unei perioade prin care trec.

Sfat: Comunicați la nivelul ochilor – nu priviți în jos la persoană. Îngenunchează sau așează-te pentru a ajunge la nivelul ochilor lor.

Sfat: Concentrați-vă pe persoană, nu asupra dizabilității sale, deoarece nu sunt definite de aceasta.

Sfat: Nu folosiți gesturi favorizante, cum ar fi mângâierea persoanei pe cap sau pe umăr, cu excepția cazului în care, desigur, sunteți cu adevărat aproape și aceasta este o expresie a afecțiunii.

Sfat: fiți atenți unde organizați evenimente. Asigurați-vă că locurile și spațiile sunt accesibile. Asigurați-vă că traseul este accesibil și că există toalete accesibile.

Sfat: Respectați alegerile și independența oamenilor. Nu putem ști ce este mai bine pentru noi.

Sfat: nu mutați sau îndepărtați echipamentele sau dispozitivele de asistență ale cuiva fără permisiune.

Sfat: Nu vă implicați cu câini de serviciu la serviciu. Nu-i mângâie fără să întrebi.